Un exemplu simplu de program Perl

Dăm în continuare un exemplu simplu de program (Toate exemplele Perl sunt grupate aici).

#!/usr/local/bin/perl
#acest program citeste un text sau
#un numar de la tastatura
#si il scrie din nou pe consola
use Math::Trig;
$inputline = <STDIN>;
print( $inputline );
#apoi tipareste valoarea numarului
#PI folosind
#biblioteca Trigonometrica
$PI=atan(1)*4.0;
print('PI=',$PI,"\n");
#daca secventa alfanumerica introdusa
#a fost un numar
#face conversia acestuia din
#radiani in grade
#funcţia chop taie un caracter
#de la sfârşitul şirului introdus
#de la tastatură
#in acest caz codul tastei ENTER
chop ($inputline);
print($inputline,' [radiani] = ',$inputline*180/$PI, ' [grade]');
#si asteapta un ENTER pentru a termina executia
$in = <STDIN>;

Dacă pentru variabila $inputline s-a introdus caracterul 8 şi apoi s-a apăsat tasta ENTER, ecranul consolei va conţine înaintea apăsării pentru a doua oară a tastei ENTER pentru variabila $in:

8
8
PI=3.14159265358979
8 [radiani] = 458.366236104659 [grade]

Observăm mai întâi că variabilele sunt precedate de caracterul $,
apoi că liniile ce conţin cod executabil se termină cu caracterul ; (ca în PASCAL, de exemplu).

Liniile de comentariu încep cu caracterul #.
Prima linia a codului sursă

#!/usr/local/bin/perl

este specifică sistemului UNIX. Ea specifică ce program este utilizat pentru interpretarea (rularea) scriptului. În WINDOWS ea este inoperantă. Calea către programul Perl este specificată în variabila PATH din fişierul autoexec.bat, iar asocierea tipului de fişier (aici fişierele cu extensia .pl ) se face pe calea obişnută în WINDOWS (Start -> Settings -> Task bar and Start Menu -> Advanced -> Advanced -> Tools -> Folder Options -> File Types -> New…). Click dublu (cu mouse) pe numele unui fişier cu extensia .pl va lansa scriptul (programul) PERL. În UNIX dublu click pe numele unui fişier de tip executabil (aici atribut specific de fişier) va ţine cont de prima linie şi va căuta un program executabil pe calea specificată: ./usr/local/bin/perl.

Instrucţiunea

$inputline = <STDIN>;

atribuie variabilei $inputline o linie de la fişierul standard de intrare (dacă nu este precizat altfel <STDIN> desemnează tastatura).

Instrucţiunile

print( 'PI=',$PI,"\n" );

şi

chop ($inputline);

sunt exemple de apeluri de funcţii în Perl. print şi chop sunt funcţii din biblioteca de funcţii a Perl. Ce se află în interiorul parantezelor rotunde se numesc argumentele funcţiei apelate (în primul exemplu funcţia print are trei argumente 'PI=',$PI,"\n"; virgula are rol de separator).

Funcţia print admite practic oricât de multe variabile. Ea tipăreşte la fişierul standard de ieşire (asignat către consola text, atunci când nu este specificat altfel) toate argumentele în ordinea de la stânga la dreapta.

Funcţia chop taie un caracter de la sfârşitul şirului introdus de la tastatură, în acest caz codul introdus la apăsarea tastei ENTER. În şiruri acest caracter se precizează prin secvenţa \n, cu semnificaţia NEW LINE.

13-Nov-2009